1. Cadrul geografic:

Comuna Măgurele este alcătuită din trei localități, cuprinzând satul Măgurele, ca reședință de comuna și satele: Iazu și Coada Malului.
Comuna este străbătută de drumul național DN 1A Ploiești – Brașov, fiind situată la o distanță de 20 km de municipiul Ploiești și la 8 km de orașul Vălenii de Munte.
Ca vecinătăți, comuna Măgurele se limitează la Est cu comunele Gornet și Băltești, la Nord cu comuna Gura Vitioarei, la Sud cu comuna Lipănești și la Vest cu comuna Dumbrăvești (râul Teleajen).
Satele componente ale comunei s-au dezvoltat în general liniar și dispersat, cu prioritate de-a lungul DN 1 A și a căilor de acces la principala arteră de circulație rutieră.
Prin comună trece calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, având următoarele stații: Măgurele Sud, Măgurele Prahova și Măgurele Nord.
Teritoriul administrativ al comunei Măgurele este cuprins între coordonatele:

  • latitudine: 45º1’;
  • longitudine: 26º3’.

 Comuna Măgurele are o întindere administrativ‐teritorială de 2747 ha, din care:

  • Suprafață intravilan: 549,30 ha;
  • Suprafață extravilan: 2197,70 ha. 

Suprafața arabilă a Comunei Măgurele este de 2155,00 ha.
Din punct de vedere geografic teritoriul comunei este situat într-o depresiune care cuprinde porțiuni colinare line dar și dealuri de înălțime medie.
Clima și calitatea aerului climatul în care se încadrează teritoriul este continental – temperat, cu temperaturi medii anuale de 7-8˚C, ierni geroase și veri calde.
Precipitațiile medii ajung la 600 – 700 mm/an, din care în sezonul de vegetație 485 mm, condițiile de mediu fiind favorabile vegetației naturale a pădurilor de foioase (fag – stejar), și culturilor agricole: cereale, cartofi, sfeclă de zahăr, legume.
Vânturile dominante bat din direcția Nord-Vest (30%).
Resursele pe care se bazează potențialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, pășuni, fânețe, păduri, produse animaliere și vegetale).
Fondul funciar agricol constituie principala sursă naturală a teritoriului comunei, funcția dominantă în profilul economico-social fiind dezvoltarea agriculturii cu cele două ramuri principale: cultura vegetală și creșterea animalelor.

2. Scurt istoric

Localitatea Măgurele este comuna componentă a județului Prahova, situată în partea de Sud-Est a județului Prahova.
Cele mai vechi izvoare care vorbesc de oamenii ce au întemeiat așezarea și au creat valori materiale, le constituie tezaurul dacic găsit la Coada Malului ce se compune dintr-un colier realizat din bară de argint cu secțiune pătrată și tensionat în jurul axului longitudinal, „o bucată din bara de format rotund”, fibula cu piciorul aplatizat în formă de triunghi isoscel pe care e redat chipul unui personaj masculin”, „încă o fibulă similara cu cea precedenta”, „ o brățara plurispirală din sârmă, cu secțiunea de 5 mm și un tub realizat prin înșurubarea unei plăcuțe dreptunghiulare”.
Acest tezaur se păstrează la Muzeul de Istorie al României.
Tradiția locală susține că așezarea ar fi luat ființă acum mai bine de 400 ani , din timpul lui Vlad Țepeș (1456-1564).
Numele vechi al comunei a fost „Măgureni”, probabil derivat de la „locuitorii din preajma Măgurilor”, întrucât satul este străjuit de dealuri singuratice, care, popular înseamnă „măguri” adică „măgură, deal mare, singuratic”. Cu acest nume este atestat în „Documentele de pe Valea Teleajenului”, într-un document datat cu anul 1503, din vremea domnitorului Radu cel Mare. În 1639 se discută de satul Măgureni din gura „Teleajenului”.
În 1831 Localitatea Măgurele făcea parte din „plasa Scaenilor” așa cum reiese din „Cartagrafia Obștească a Țării Românești”. În 1852 se află în „plasa Podgorii”, în 1904 în „plasa Podeni”, iar în 1942 în plasa Bălțești. După anul 1950 apar regiunile, raioanele, etc. 

Sari la conținut